Job
|
|
Romanian: Cornilescu |
|
Job 11 [Commentary]
|
1. |
Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis: |
2. |
,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate? |
3. |
Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine? |
4. |
Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` - |
5. |
A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă, |
6. |
şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta. |
7. |
Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic? |
8. |
Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti? |
9. |
Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea. |
10. |
Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri? |
11. |
Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi. |
12. |
Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic! |
13. |
Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El. |
14. |
Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
15. |
Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică; |
16. |
îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs. |
17. |
Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii. |
18. |
Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. |
19. |
Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta. |
20. |
Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!`` |
|
Job 12 [Commentary]
|
1. |
Iov a luat cuvîntul şi a zis: |
2. |
,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea! |
3. |
Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi? |
4. |
Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură! |
5. |
Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul! |
6. |
Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn. |
7. |
Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune; |
8. |
vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. |
9. |
Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri? |
10. |
El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc. |
11. |
Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările? |
12. |
La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea. |
13. |
La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt. |
14. |
Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa. |
15. |
El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul. |
16. |
El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii. |
17. |
El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor. |
18. |
El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor. |
19. |
El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici |
20. |
El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni. |
21. |
El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari. |
22. |
El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii. |
23. |
El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor. |
24. |
El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum, |
25. |
unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi. |
|
Job 13 [Commentary]
|
1. |
Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama. |
2. |
Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi. |
3. |
Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. |
4. |
Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic. |
5. |
O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat! |
6. |
Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele! |
7. |
Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi? |
8. |
Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu? |
9. |
Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om? |
10. |
Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El. |
11. |
Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi? |
12. |
Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut. |
13. |
Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla. |
14. |
Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc. |
15. |
Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui. |
16. |
Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui. |
17. |
Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune. |
18. |
Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate. |
19. |
Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor. |
20. |
Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta: |
21. |
Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta. |
22. |
Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu! |
23. |
Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele. |
24. |
Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş? |
25. |
Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat? |
26. |
Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă? |
27. |
Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei, |
28. |
cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii? |
|
|
|